Baletul în arhitectură – de la arhitectura fluidă la designul interactiv

De câțiva ani, dorința la nivel global de a înceta să ne diferențiem atât de natură ca mediu înconjurător cât și de tehnologie a început să își exercite influența și asupra lumii designului și arhitecturii. Intrăm într-o eră a rețelelor, în care totul se află în legătură, se conecteză prin biologie pe de-o parte și tehnică pe de altă parte, o eră în care analogiile dintre arhitectură, lumea modei și cercetarea spațiului nu mai sunt „de domeniul SF-ului”. Dar care sunt oare primele semne care să demonstreze această afirmație în afara teoriei și a textelor manifest?

În designul arhitectural, una dintre primele încercări de a crea o conexiune între clădirile pe care le construim și natură, între starea dinamică a orașelor și modul nostru haotic, în continuă evoluție, de a ne trăi viețile, a fost introducerea ideii de arhitectură fluidă.

Dezvăluind spiritul și forța orașului, contextul cultural și peisajul locului în care este construită, arhitectura fluidă reușește să vorbească despre locul și timpul ei și să îmbrățișeze ideea unei dezvoltări ulterioare. Poate să învețe din spiritul timpului ei. Și odată ce învață, poate să evolueze. Are caracteristici umane.

Un exemplu de arhitectură fluidă il reprezintă Opera Harbin a celor de la MAD Architects, care nu doar că experimentează cu forma exterioară, ci expune și un balet al materialelor folosite pentru interiorul cald, acompaniat de o simfonie a luminilor.

Proiecte ulterioare de design au propus o interacțiune a omului cu obiectele, idee care chiar a fost folosită în coregrafii de balet, însă aici intrăm în altă discuție. Dacă v-am făcut curioși, am să vă dau totuși un exemplu: Triangle of the Squinches – a Collaborative Ballet.

Acum haideți să plonjăm în așa-zisul design care raspunde (responding design). Au mai fost de făcut doar câțiva pași de la designul interactiv înspre a crea obiecte – și chiar arhitectură – care reacționează ca răspuns la prezența umană sau la schimbările de mediu. Și aici totul se conectează: de la vopseluri de păr care își schimbă culoarea, dispozitive purtabile care răspund la transpirație și umiditate, instalații de artă care vor învăța prin interacțiunea cu oamenii (ca în proiectul Petting Zoo al celor de la Minimaforms din poza de mai jos), până la pereți care respiră și controlează temperatura casei.

Acesta fiind însă un domeniu în cercetare, există multe întrebări care nu și-au primit încă răspunsul și cu atât mai multe întrebări care nu au fost puse încă. Dar un lucru este cert: ca să-l citez pe Nam June Paik, „Viitorul este acum”.

• http://www.archdaily.com/778933/harbin-opera-house-mad-architects
• http://architizer.com/projects/triangle-of-the-squinches-a-collaborative-ballet/
• http://www.wired.co.uk/article/london-fashion-week-unseen-fire-hair-dye
• https://www.youtube.com/watch?v=a67brMDgiW4
• https://www.dezeen.com/2015/11/04/mit-media-lab-tangible-media-group-biologic-material-bacteria-fashion-design/
• https://creators.vice.com/en_us/article/ipetting-zooi-interactive-robotic-creatures-that-evolve-over-time

Source: Anca Badut

Photo/video source: Anca Badut